Continuăm foiletonul dedicat aventurilor mele cu diverse paseri ale ceriului. Azi, perdeluța care acoperă raftul cu pantofi din balcon s-a apucat să zvâcnească nervos spre mine de parcă intrase Necuratul în ea. Evident, și inima mea, tot așa nervos bătea. Am stat puțin în prag să evaluez gravitatea situației și am ajuns la concluzia că nu poate fi, aproape 95%, decât o pasăre. Am tras aer în piept și am dat perdeluța la o parte. Acum vă las pe voi să-mi spuneți ce neam de pasăre e asta că parcă rîndunică nu ar fi. Un detaliu important: își infingea atât de hotărât gheruțele( slavă cerului că erau doar gheruțe, că nu mă vedeam prea bine altfel) și după aia nu mai dădea drumul la ce prindea muuultă vreme.ImagineImagineImagineImagineImagineImagine

A, nu vă lăsați păcăliți de ochii ei dulci și blânzi, făcea doar pe moarta în păpușoi. A zburat foarte frumos, e bine mersi! Încheietura mea stângă e încă roșie și mă ustură puțin dar…a fost o experiență interesantă. Mă duc să-mi prind la loc plasa pe unde a intrat minunata că nu aș vrea, totuși să-i cunosc și părinții.  V-am pupat!

Reclame