Mi se intampla din cand in cand, nu foarte des, e drept, dar poate din cauza ca nu casc eu ochii suficient, mi se intampla, ziceam, sa aflu de existenta unor oameni frumosi. Frumosi si atat de adevarati, ca par din poveste scosi. Sunt oameni ca si noi, cu greutati zilnice, cu facturi de platit, cu lupta pentru un trai „decent”, cu familie, cu colegi rautaciosi…Cu toate acestea, ei au descoperit cumva secretul pentru a-si trai viata cu seninatate, cu sufletul deschis si curat, cu iubire de frumos si de oameni.

Pare o chestie minora treaba asta cu traitul cu seninatate si cu inima deschisa dar nu este. E nevoie de…nu stiu de ce e nevoie pentru a atinge o astfel de stare.

Eu  inca mai lupt cu proprii demoni, inca mai sufar de invidie, de gelozie, de dependenta de obiecte, de persoane si chiar de idei.

Ma rog, poate-s eu intr-o faza mai sensibila dar stiu sigur ca toti suntem frumosi din fabrica. Ne-am jegarit doar invelisul pe drumul vietii, si nu ni se mai vede adevarata infatisare. Cu incredere in sine si in ceilalti si cu iubire de frumos si adevarat sigur se duce mizeria asta de pe noi. Eu asa cred.

P.s.: Nu stiu exact de la ce mi se trag aceste ganduri, poate de la primavara ce sta sa vina, poate-i de la cele 8 ore de la serviciu, lipita de calculator…mi s-or fi incalcit cei doi neuroni, saracii…Hai, mai, ca e de la primavara. 🙂

 

Reclame