Buna seara, dragii mei!

Uite, sunt si eu un omulet pe lumea asta, nici prea tanar, dar parca nici chiar atat de batran, care a realizat intr-o buna zi ca se cere o schimbare in viata lui.

Sa va spun de ce m-am apucat, femeie ” serioasa „, la 39 de ani, sa scriu intr-un blog: am descoperit, in doua ocazii diferite, ca mi-am pierdut undeva pe drumul vietii placerea de a visa la ceva, nu conteaza la ce. Nu ma refer aici la visul de a avea bani, de asta nu scap cat oi trai.

Intr-o zi, am primit un mail de la o fosta colega de liceu, care ma sfatuia sa ma inscriu la nu stiu ce concurs de creatie literara, amintindu-mi ca in tinerete obisnuiam sa scriu diverse chestii dragute, copilaresti, fireste, dar…le scriam.

In alta ocazie, completam pentru un student la psihologie un chestionar iar la intrebarile despre visele mele m-am blocat, nestiind ce sa spun. Cand eram foarte tanara, imi zburau gandurile dezlegate, fara sa cunoasca granite de orice fel, visam la cate in luna si-n stele. Aberatii, bineinteles, as spune cu mintea de acum, pierderi de timp. Mda, posibil, dar la ce imi foloseste ca am lasat visarea in urma si m-am avantat in valtoarea vietii de om responsabil?

Ma rog, probabil nu va ajunge nimeni sa citeasca aceste randuri. Eu, totusi, tin sa afirm sus si tare ca intentionez sa-mi recuperez capacitatea de a visa si de a face ceva cu pasiune in viata. Asta-i tot deocamdata. 

Va las sa visati frumusel!

Gina

 

Reclame